Sunday, October 08, 2006

TARGUL ANTICARILOR - 8 octombrie 2006 - Bucuresti









"Oglinzi de demult"

Îmi plac lucrurile vechi fiindcă suprafaţa lor păstrează reflexe ale unui ceva cu care rezonez, care se ordonează pentru mine într-un text inteligibil. Timpul a netezit asperităţile, a estompat stridenţele şi le-a restituit armonia pe care n-au avut-o poate atunci când erau noi, dar spre care aspiră fiecare obiect, inevitabil.
*
Lucrurile vechi oglindesc ceea ce e plus-valoare în trecerea timpului. Ele n-au devenit gunoaie, deşeuri, resturi ci obiecte în care am proiectat stări şi gânduri, pe care ni le-am apropiat prin atingere. Obiecte care n-au fost învinse de timp, ci au învins timpul. Iar prin ele, noi înşine am fost mai mult decât suma zilelor pe care le-am trăit mai mult sau mai puţin conştient...
*
Lucrurile vechi vorbesc ineficienţa hazardului. Să explic de ce: poate că într-un pod au rămas uitate sfeşnice şi fotografii vechi, un ceainic şi poate un ceas căruia i-a îngheţat ticăitul, toate aruncate întâmplător, într-o zi când simţi nevoia să o iei de la capăt şi să te debarasezi de lestul unei existenţe complicate. Redescoperite, lucrurile acestea sunt singurele care mai au importanţă: sunt singurele semne dintr-o poveste pe care o rescriu independent de ceea ce a fost şi ar fi putut să fie. Supravieţuind, ele devin în cel mai înalt grad semnificante pentru că se substituie întregului din care au fost iniţial exluse şi-l reinventează...
*
Lucrurile vechi oglindesc nevoia noastră de apropiere, de tandreţe, de intimitate. Faptul de a folosi un obiect care a aparţinut altcuiva, de a suprapune atingerea ta atâtor alte atingeri anterioare e un mod de a nu fi singur în chiar singurătatea ta. Dar e şi o cale de a te elibera de povara proprietăţii – un obiect ca acesta nu aparţine de fapt nimănui, el trece din mână în mână, se impregnează de stările şi de trăirile tale, şi-ţi supravieţuieşte, te transmite altora trecând, temporar, în grija lor...
*
Lucrurile vechi şi frumuseţea lor crepusculară... (text: Andru)








Sunday, August 27, 2006

"Bucovina in the mist"

„Aici în cer, în Bucovina, sus
Poetu-i frumos ca Iisus.

Un prieten de-al meu, altfel cuminte
S-a-ncurcat c-o nălucă fierbinte.

Părinţii-l aşteaptă în bocete crunte
Băiatu-i cu Luna pe munte.

Eu însumi în lacrimă scriu
Cuvinte cu nume târziu.”

(Constantin Ştefuriuc)